Multi dintre noi ne-am intrebat, citind despre Nasterea Domnului in Evanghelia dupa Matei, cine erau "cei trei magi“, de ce sunt amintiti in Sfanta Scriptura, si care este semnificatia darurilor aduse de catre acestia lui Hristos?
Sfantul Apostol Matei este singurul Evanghelist care ii mentioneaza, dar nu ne spune numarul sau numele lor, nici faptul ca erau regi, ci numai ca veneau din Rasarit. Stim ca acesti magi au fost astronomi (fenomenele supranaturale au preocupat din totdeauna omenirea, in special popoarele din Orient), adica observatori ai corpurilor ceresti, care au fost adusi la Ierusalim de minunata aparitie a stelei. In orice caz, numarul traditional al magilor (trei) a fost pus in legatura cu numarul darurilor pe care acestia le-au oferit Pruncului Hristos: aur, tamaie si smirna.
In omiliile sale la Evanghelia dupa Matei, Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca "magii nu numai ca I s-au inchinat (lui Hristos), ci, deschizand vistieriile lor, I-au adus daruri; si daruri nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu. Ca tamaia si smirna sunt simboluri ale lui Dumnezeu. [...] i-au adusa daruri lipsite de toata greutatea legii iudaice; ca nu i-au jertfit oi si vitei, ci daruri care erau aproape de filosofia Bisericii noastre, adica: credinta, ascultare si dragoste.”
Intr-o cuvantare la Nasterea Domnului, PF Parinte Patriarh Daniel, ne arata semnificatia duhovniceasca a darurilor magilor: "aurul inseamna ca Pruncul va fi un Imparat si Imparatia Lui nu va avea sfarsit. Anticamera si arvuna Imparatiei Lui fara de sfarsit sunt acum in lumea aceasta, Biserica lui Hristos. Tamaia preinchipuie lucrarea Lui de Mare Preot, de Arhiereu Vesnic Care nu aduce jertfe de animale la templu, ci Se aduce pe Sine Insusi Jertfa lui Dumnezeu ca sa arate iubirea Sa mai tare decat moartea, caci Cel Rastignit va fi si Cel Inviat din morti. Iubirea Lui fata de Dumnezeu si fata de semeni este mai tare decat moartea. Smirna ne arata ca El va trece prin moarte si ne va aduce la Inviere. Smirna era folosita la inmormantare pentru a opri descompunerea trupului, impreuna cu alte mirodenii. Deci este dorinta omului de viata vesnica, de a birui moartea si in Hristos Care trece prin moarte si ajunge la Inviere se biruiesc si pacatul, si moartea, care este consecinta pacatului”.
Parintii Bisericii invata ca magii de la Rasarit, detin un rol foarte important in iconomia mantuirii, pentru ca inchinarea acestora la ieslea din Betleem reprezinta sfarsitul idolatriei pagane si chemarea tuturor neamurilor la credinta in adevaratul si unicul Dumnezeu. De altfel, in Canonul cel Mare, Sfantul Andrei Criteanul ne aminteaste chiar de actul mantuirii magilor: "Hristos pe magi i-a mantuit, pe pastori i-a chemat, multimea pruncilor a facut-o mucenici, pe batran l-a marit si pe vaduva cea batrana. De la care n-ai ravnit, suflete, nici faptele, nici viata. Dar vai tie, cand vei fi judecat“ (Cantare din Canonul Sfantului Andrei, episcopul Cretei, marti, in prima saptamana a postului).
Darurile magilor - Manastirea Sfantul Pavel, Athos
Darurile magilor sunt pastrate in prezent, alaturi de alte numeroase Sfinte Moaste si odoare sfinte, in Manastirea Sfantul Pavel din Muntele Athos.
Maica Domnului nu a pastrat numai cuvintele Domnului in inima sa (potrivit. Lc. 2, 19, 51) ci si tot ceea avea legatura cu viata Sa pamanteasca, ca si aceste daruri. Astfel, potrivit Traditiei Bisericii, Nascatoarea de Dumnezeu a dat, dupa adormirea sa, alaturi de alte lucruri ale Domnului si aceste daruri, Bisericii din Ierusalim, unde au fost pastrate pana spre anul 400 d. Hr.
Imparatul bizantin Arcadie aduce darurile magilor la Constantinopol. Aici raman pana in anul 1204, moment in care, din cauza Cruciadei a IV, sfintele odoare au fost duse la Niceea, pentru 60 de ani. Imparatul Mihail Paleologul le aduce din nou in Constantinopol, unde raman pana la anul 1453 d. Hr.
Dupa caderea Constantinopolului, au fost aduse la Manastire Sfantul Pavel de imparateasa Maro, fiica regelui Serbiei, Brancovici. Acesta, fiind biruit de turci, a fost nevoit sa-i dea de sotie sultanului Murad al II-lea pe fiica lui, Maro. Sultanul i-a ingaduit sa traiasca in credinta crestineasca. Maro l-a crescut pe Mahomed al II-lea, fiul sultanului de la prima sotie, ca pe copilul ei. Mai tarziu, acest Mahomed va cuceri Constantinopolul.
Evlavioasa Maro, gandindu-se si la moartea sa, a cerut voie sultanului sa se retraga undeva la liniste. Sultanul i-a ingaduit sa mearga la Seres, in Grecia. In 1470, Maro a venit cu corabia la Sfantul Munte, la limanul Manastirii Sfantul Pavel. Adusese cu ea darurile Magilor, pe care voia sa le daruiasca manastirii. A coborat din corabie si se indrepta spre manastire ducand in bratele sale acele daruri. I-au iesit in intampinare staretul impreuna cu preotii, imbracati in vesminte. La jumatatea drumului care duce spre manastire si unde astazi se afla un paraclis, s-a auzit deodata o voce femeiasca venind din inaltimea cerului si zicand: "Maro, opreste-te! Sa nu mergi mai departe! De aici incepe imparatia altei Regine, a Imparatesei cerurilor, a Doamnei Nascatoare de Dumnezeu, ingrijitoarea, acoperitoarea, doctorul si pazitoarea Sfantului Munte".
Auzind aceste cuvinte imparateasa Maro s-a oprit inspaimantata. Apoi, daruind sfintele daruri si celelalte odoare pe care le adusese staretului si parintilor, s-a intors la corabie, nevrand sa o mai supere pe Maica Domnului, Stapana acestui loc sfant.
Parintii au ridicat initial pe acel loc o cruce - iar mai apoi o capela - care se pastreaza pana astazi, numita “Crucea Imparatesei.”
Imparateasa Maro a ajutat foarte mult Manastirea Sfantul Pavel. Catre sfarsitul vietii a daruit toata mostenirea sa manastirii.
Hrisovul in care se relateaza evenimentul primirii darurilor magilor de la Imparateasa Maro e este pastrat in prezent in Biblioteca Manastirii Sfantul Pavel.
Darurile magilor, in forma prezenta, constau in 28 de monede din aur, gravate minutios, de forma dreptunghiulara, trapezoidala, poligonala, care au 5-7 cm, iar tamaia si smirna sunt sub forma a 62 de margele, aproximativ sferice, asemenea maslinelor.
Radu Alexandru
Δεν υπάρχουν σχόλια:
Δημοσίευση σχολίου